Noutăți

Cum si ce mai citesc nevazatorii din Balcani

Data publicării: luni, 25 noiembrie 2019

In perioada 11-14 noiembrie 2019, am reprezentat Asociatia Nevazatorilor din România la prima intalnire balcanica a specialistilor din domeniul presei si cartilor destinate persoanelor cu deficiente de vedere. Evenimentul s-a desfasurat in Bulgaria, la complexul „Pop Hariton”, un hotel dotat cu toate facilitatile, situat intr-o superba zona impadurita, in apropierea orasului Dryanovo si aflat in proprietatea Uniunii Orbilor din tara vecina. Mai bine de jumatate dintre statele afiliate la Comisia Consultativa Balcanica a Nevazatorilor au onorat invitatia prietenilor bulgari, agenda conferintei a vizat atat materialele tiparite in alfabetul Braille, cat si documentele oferite in format audio sau in format electronic, iar discutiile au fost deosebit de animate si de bogate in informatii utile.

Dezbaterea consacrata literaturii si publicisticii in alfabetul Braille a fost structurata in urmatoarele sectiuni conexe: „Scrierea Braille – traditie, prezent si viitor”, „Literatura in alfabetul Braille – o cale spre dezvoltarea personala”, „Tineretul si alfabetul Braille”, „Alfabetul Braille in lumea noilor tehnologii”.

In ordine alfabetica, toti delegatii au prezentat cate un raport detaliat cu privire la situatia cartilor si revistelor tiparite in braille in tarile lor, iar concluziile acestui schimb de date sunt destul de alarmante.

Tehnologiile de ultima generatie au sporit spectaculos posibilitatile de imprimare si multiplicare a cartilor in braille, in fiecare tara functioneaza biblioteci de profil, acestea sunt mai mult sau mai putin accesibile, mai mult sau mai putin vaste, cuprind orice, de la beletristica la stiinta, de la memorialistica la proza de calatorie, de la psihologie la literatura motivationala, de la abecedare la cursuri universitare, insa publicul cititor care le solicita este intr-o continua scadere si intr-o accentuata imbatranire. In ciuda evidentelor neajunsuri nascute din absenta contactului nemijlocit cu textul scris, elevii nevazatori nu mai sunt dornici sa invete alfabetul Braille, aleg sa-si ia notitele pe laptop, sa le studieze cu ajutorul vocii sintetice si sa citeasca in format audio, iar scolile nu prea stiu cum sa lupte cu aceasta ingrijoratoare tendinta. Ca si la noi, organizatiile reprezentative ale nevazatorilor nu stau cu mainile in san, incearca sa promoveze beneficiile scrisului si cititului in braille, dar computerele si telefoanele inteligente reprezinta o concurenta mai mult decat redutabila.

In ce priveste institutiile specializate de invatamant, la fel ca in România, ele se confrunta pretutindeni cu aceleasi probleme generate de eterogenitatea populatiei scolare, de spectrul tot mai larg al afectiunilor senzoriale sau neurologice pe care le au copiii si de presiunea exercitata de niste autoritati inclinate catre o integrare nediferentiata, nejustificat de rapida si complet nepregatita.

In alta ordine de idei, publicatiile in alfabetul Braille sunt foarte raspandite in spatiul balcanic, majoritatea se axeaza pe reflectarea vietii comunitatii nevazatorilor din tara in care apar si au o compozitie cat se poate de variata. Astfel, sunt reviste cu un continut mixt, asa cum este cazul cu „Litera noastra”, altele se adreseaza copiilor, adolescentilor, femeilor, oamenilor atrasi in special de cultura, pasionatilor de sport ori sunt concepute sub forma de magazin si prevazute cu suplimente centrate pe diferitele categorii de cititori. Exista tari in care aceste reviste sunt distribuite gratuit catre toate filialele organizatiei nevazatorilor, in alte tari ele sunt expediate prin posta catre abonatii platitori, numai ca, impofida tuturor eforturilor de popularizare, numarul abonatilor este din ce in ce mai mic.

Raportul meu a pornit de la traditia respectabila de care se bucura in România scrisul si cititul in alfabetul Braille, apoi s-a concentrat pe tipografia asociatiei, pe competenta echipei care lucreaza aici, pe calitatea si diversitatea cartilor tiparite in decursul anilor, pe manualele puse in fiecare an la dispozitia copiilor nevazatori, pe vechimea si prestigiul revistei „Viata noua”/„Litera noastra”.

In incheiere, m-am referit putin la „Prietenii cartii braille”, „Performanta braille” si „Braille junior”, cele trei concursuri prin care ne straduim sa stimulam interesul nevazatorilor de toate varstele pentru alfabetul caruia ii datoram atatea lucruri minunate.

La randul sau, seminarul rezervat lecturii audio a fost impartit dupa cum urmeaza: „Cartile in format audio – un drum catre comorile literare ale lumii”, „Comodele atribute ale tehnologiei ori satisfactia estetica”, „Evolutia tehnologiilor de inregistrare si prelucrare a sunetului”, „Accesibilizarea informatiilor din spatiul virtual si dificultatile provenite din aplicarea neuniforma a reglementarilor internationale referitoare la drepturile de autor”.

Potrivit informarilor prezentate de trimisii tarilor balcanice, spre deosebire de sectorul presei si literaturii tiparite in alfabetul Braille, cartile in format audio, despre ale caror avantaje cred ca nu mai e necesar sa discutam, ocupa un loc fruntas in preferintele nevazatorilor, constituie o solutie tentanta chiar si pentru multi vazatori, astfel ca viitorul nu suna deloc rau.

De-a lungul timpului, in toate tarile peninsulei s-au alcatuit biblioteci audio impresionante, ofertele de lectura sunt diversificate in permanenta, peste tot se recupereaza inregistrarile facute initial pe benzi ori pe casete, lista cartilor scanate si convertite in format text se imbogateste mereu, iar conditiile de accesare sunt foarte asemanatoare cu ale noastre. In anumite tari, Albania este un exemplu concludent, legea drepturilor de autor a impiedicat asociatia sa posteze cartile intr-o biblioteca virtuala, asa ca nevazatorii sunt nevoiti sa mearga la filialele de care apartin si sa le copieze pe un CD sau pe un dispozitiv USB.

Nici revistele audio nu se pot plange de lipsa cititorilor, cele mai multe dintre ele au o structura de magazin, iar sumarul lor se bazeaza pe reportaje originale despre actiunile nevazatorilor locali, dar si pe lectura unor articole culturale, istorice, stiintifice, sociale ori de divertisment, selectate de pe internet de catre redactori.

Cand mi s-a dat microfonul, am povestit cate ceva despre munca de redactor al revistei „Impact”, despre studioul de inregistrari al Asociatiei Nevazatorilor, despre lectorii senzationali pe care contam, despre biblioteca extrem de stufoasa pe care o avem, despre colaborarile cu actori sau scriitori si despre alti voluntari care citesc pentru noi.

De asemenea, am evidentiat activitatea domnului Cristian Simion, parteneriatul pe care il are cu asociatia noastra, am vorbit despre fondul de carte pentru copii pe care si l-au construit aproape toate scolile de nevazatori, am mentionat fundatia „Cartea calatoare”, am amintit de manualele scolare si de filmele cu audio descriptie pe care le realizeaza, insa nu am uitat nici de biblioteca Organizatiei „Pontes”, nici de toate programele interactive lansate de informaticienii din Cluj, nici de alte asociatii private, angrenate in producerea si difuzarea cartilor in format audio.

Ultimul aspect pe care as vrea sa-l aduc in atentia dumneavoastra tine de recent declansata competitie dintre lectorii profesionisti si numeroasele voci sintetice. Desi ne-am contrazis aproximativ 30 de minute, desi toti ne-am argumentat parerile cat de convingator ne-am priceput, aceasta spinoasa chestiune s-a dovedit imposibil de transat. Oricat de placuta, de sugestiva, de expresiva ar fi vocea umana, cartile citite direct cu sinteza vocala sau cele convertite in fisiere audio cu programe de tip Balabolka isi au si ele adeptii lor credinciosi, iar inmultirea optiunilor de lectura nu are de ce sa ne supere. La urma urmei, dincolo de opiniile divergente asupra celor mai bune modalitati de a ne savura cartile favorite, dincolo de superioritatea discutabila a variantei pentru care votam, important este sa citim cat mai des, cat mai mult si sa ne infrumusetam clipele de odihna cu cele mai captivante experiente literare.

Izabella Dumitra