Legislație

Internă

ORDIN nr. 1.985 din 4 octombrie 2016 privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap

 

ORDIN nr. 1.985 din 4 octombrie 2016
privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale

Data intrării în vigoare: 19 Decembrie 2016

 

CAP. I Dispoziţii generale  


  ART. 1
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se aprobă metodologia pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale.  
(2) Scopul prezentului ordin este de a asigura cadrul conceptual şi operaţional unitar pentru evaluarea copiilor cu dizabilităţi şi/sau cu cerinţe educaţionale speciale, denumite în continuare CES, şi intervenţia integrată în vederea asigurării dreptului la educaţie, a egalizării şanselor pentru aceşti copii, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării lor, incluzând colaborarea interinstituţională şi managementul de caz.  
(3) Prevederile prezentului ordin se completează cu prevederile  Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.574/2011pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă, cu modificările ulterioare, şi aleOrdinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.575/2011pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de grupe/clase în spitale.
  ART. 2
(1) Dispoziţiile prezentului ordin se aplică copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES, fără a diferenţia dacă aceştia se află: în familie, internate ale unităţilor de învăţământ special, sistemul de protecţie specială sau alte situaţii, precum centrele educative, unităţi sanitare etc.  
(2) În funcţie de încadrarea în grad de handicap şi de orientarea şcolară şi profesională bazată pe CES şi ţinând cont de faptul că încadrarea în grad de handicap se realizează numai la solicitarea părinţilor/reprezentantului legal, iar înscrierea copiilor cu dizabilităţi şi CES în învăţământul special şi special integrat se face numai pe baza orientării şcolare şi profesionale efectuate de Comisia de orientare şcolară şi profesională, denumită în continuare COSP, copiii cu dizabilităţi şi/sau CES se împart în următoarele grupuri:  
a) copii încadraţi în grad de handicap şi orientaţi şcolar/profesional de către COSP, aceştia fiind copii care au simultan dizabilităţi şi CES;  
b) copii încadraţi în grad de handicap şi neorientaţi şcolar/profesional de către COSP, aceştia fiind fie copii care au simultan dizabilităţi şi CES şi pentru care părinţii/reprezentantul legal nu solicită orientare şcolară, fie copii cu dizabilităţi şi fără CES, şcolarizaţi în unităţi de învăţământ de masă, precum copii cu dizabilităţi fizice, somatice, HIV/SIDA sau boli rare neînsoţite de tulburări psihice;  
c) copii neîncadraţi în grad de handicap şi orientaţi şcolar/profesional de către COSP, aceştia fiind fie copii care au simultan dizabilităţi şi CES, dar pentru care părinţii nu solicită/refuză încadrarea în grad de handicap, fie copii doar cu CES;  
d) copii neîncadraţi în grad de handicap şi neorientaţi şcolar sau profesional de către COSP, aceştia fiind copii care au simultan dizabilităţi şi CES, pentru care părinţii/reprezentantul legal nu solicită orientare şcolară şi nici încadrare în grad de handicap.  
(3) Prezentul ordin promovează utilizarea sintagmei "copii cu dizabilităţi" cu scopul unei abordări unitare, însă, în relaţia directă cu copiii, se promovează termeni cu conotaţie pozitivă, precum "copii cu abilităţi diferite", şi, conform CIF-CT, copiii au dreptul de a fi numiţi cum doresc ei şi părinţii/reprezentantul lor legal.  
(4) În textul prezentului ordin, prin sintagma "copii cu CES" se înţelege copii/elevi/tineri cu CES.  
  ART. 3
(1) Dispoziţiile prezentului ordin se aplică tuturor profesioniştilor care interacţionează cu copii cu dizabilităţi şi/sau CES menţionaţi la art. 2, şi anume:  
a) personalul serviciilor publice de asistenţă socială;  
b) membrii structurilor comunitare consultative;  
c) personalul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu precădere din serviciile de evaluare complexă a copilului şi compartimentele management de caz;  
d) asistenţii sociali aflaţi într-o formă independentă de exercitare a profesiei;  
e) membrii comisiilor pentru protecţia copilului;  
f) medicii de familie;  
g) medicii de specialitate pentru copii şi restul personalului medico-sanitar din unităţile sanitare pentru copii;  
h) psihologii cu drept de liberă practică, cu atestat în psihologie clinică, consiliere psihologică, psihoterapie, psihopedagogie specială, psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională, salariaţi sau aflaţi în una dintre formele independente de exercitare a profesiei;  
i) personalul din unităţile de învăţământ;  
j) membrii comisiilor interne de evaluare continuă din cadrul unităţilor de învăţământ special;  
k) personalul centrelor de resurse şi asistenţă educaţională, cu precădere din serviciile de evaluare şi orientare şcolară şi profesională;  
l) membrii comisiilor de orientare şcolară şi profesională;  
m) personalul serviciilor oferite de furnizorii acreditaţi privaţi;  
n) profesioniştii organizaţiilor neguvernamentale;  
o) alte categorii de profesionişti implicaţi în abilitarea şi reabilitarea copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES, precum: logopezi, kinetoterapeuţi, ergoterapeuţi etc.  
(2) În aplicarea prevederilor prezentului ordin, profesioniştii menţionaţi la alin. (1) utilizează lista cu acte normative cu incidenţă în acest domeniu, cuprinsă în anexa nr. 1.  

CAP. II Cadrul general privind funcţionarea, dizabilitatea şi CES la copii  

  ART. 4
(1) Dizabilitatea este parte a condiţiei umane. Oricine poate ajunge la o situaţie de dizabilitate rezultată din interacţiunea condiţiilor de sănătate cu mediul în care persoana trăieşte, se dezvoltă şi îşi desfăşoară activitatea.  
(2) Dizabilitatea este un fenomen complex, multidimensional şi în dinamică, în prezent accentul fiind pus pe înlăturarea barierelor de atitudine şi de mediu, care împiedică participarea deplină şi efectivă a persoanelor cu dizabilităţi în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.  
(3) Tranziţia de la o perspectivă individuală, medicală a dizabilităţii la o perspectivă structurală, socială reprezintă schimbarea de la modelul medical la modelul social în care oamenii sunt consideraţi defavorizaţi de societate, prin bariere de atitudine şi de mediu.  
(4) Prezentul ordin promovează un model integrat, bazat pe combinarea dintre modelul medical şi modelul social, care reprezintă o abordare holistică a copilului, bazată pe identificarea potenţialului său de dezvoltare şi a abilităţilor, în contextul familiei şi al comunităţii, şi furnizarea de servicii şi programe integrate de intervenţie şi sprijin atât pentru copil, cât şi pentru familia sa.  
  ART. 5
În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:  
a) abilitarea şi reabilitarea reprezintă acele măsuri eficiente şi adecvate, personalizate, inclusiv prin punerea la dispoziţie a produselor sau tehnologiilor asistive/de sprijin, şi sprijinul reciproc între persoane cu aceleaşi probleme, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să obţină şi să îşi menţină maximum de autonomie, să îşi dezvolte pe deplin potenţialul fizic, mintal, social, educaţional şi profesional şi să realizeze o deplină integrare şi participare în toate aspectele vieţii sau să îşi menţină, îmbunătăţească şi să îşi crească calitatea vieţii. Se promovează sintagma abilitare-reabilitare, cu distincţia că abilitarea se referă la formarea de abilităţi prin mecanisme de compensare, în cazul funcţiilor care nu mai pot fi recuperate, cum este situaţia copiilor cu dizabilităţi congenitale sau dobândite precoce. Reabilitarea, din perspectiva prezentului ordin, reprezintă un concept mai larg decât cel de reabilitare medicală;  
b) barierele sunt factorii din mediul unei persoane care, prin absenţă sau prezenţă, limitează funcţionarea şi creează dizabilitatea;  
c) cerinţele educaţionale speciale reprezintă necesităţi educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/afectări sau dizabilităţi sau tulburări/dificultăţi de învăţare, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.). Asistenţa complexă fără necesităţi educaţionale suplimentare nu defineşte CES;  
d) deficienţele/afectările sunt probleme ale funcţiilor sau structurilor corpului, ca deviaţie semnificativă sau pierdere. Acest concept nu se suprapune peste conceptul de boală sau afecţiune, ci reprezintă consecinţa funcţională a acestora. De asemenea, acest concept nu se suprapune nici peste conceptul de dizabilitate şi nici peste conceptul de CES. Se foloseşte sintagma deficienţă/afectare pentru a evidenţia echivalenţa acestora. Deficienţele/afectările pot fi temporare sau permanente, evolutive, regresive sau staţionare, intermitente sau continue. Aprecierea deficienţelor/afectărilor se face prin aplicarea criteriilor medicale de încadrare în grad de handicap;  
e) dizabilitatea este un concept care cuprinde deficienţele/afectările, limitările de activitate şi restricţiile de participare. Acest termen denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individul, copilul sau adultul care are o problemă de sănătate şi factorii contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi factorii personali. Aprecierea dizabilităţii se face prin aplicarea criteriilor biopsihosociale de încadrare în grad de handicap. Termenul de dizabilitate este echivalent cu termenul de handicap, dar nu toţi copiii cu dizabilităţi sunt încadraţi în grad de handicap, acesta din urmă fiind acordat numai la solicitarea părinţilor/reprezentantului legal;  
f) educaţia incluzivă se referă la un sistem de educaţie deschis tuturor copiilor şi fiecăruia în parte. Educaţia incluzivă înseamnă, de asemenea, un proces de identificare, diminuare şi eliminare a barierelor care împiedică învăţarea din şcoală şi din afara şcolii, deci de adaptare continuă a şcolii la copii;  
g) evaluarea funcţionării, dizabilităţii şi CES la copii este un proces complex, unitar, continuu şi multidimensional, realizat într-un timp rezonabil, ce are drept scop identificarea condiţiilor de sănătate, a dificultăţilor de învăţare şi dezavantajelor sociale, dar şi a potenţialului său de dezvoltare şi a abilităţilor, care stau la baza planificării cât mai de timpuriu a beneficiilor, serviciilor şi programelor de intervenţii personalizate de abilitare/reabilitare. Acest proces include şi evaluarea şi reevaluarea impactului măsurilor aplicate asupra copilului;  
h) factorii de mediu compun mediul fizic, social şi atitudinal în care oamenii trăiesc şi îşi duc existenţa. Printre factorii de mediu se numără lumea naturală şi trăsăturile sale, lumea fizică construită de oameni, alte persoane aflate în diferite relaţii şi roluri, atitudini şi valori, sisteme şi servicii sociale, precum şi politici, reglementări şi legi;  
i) funcţionarea este un termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi participare. Acest termen denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individul care are o problemă de sănătate şi factorii contextuali în care se găseşte, respec  tiv factorii de mediu şi factorii personali;
j) intervenţia timpurie reprezintă ansamblul acţiunilor din domeniile sănătăţii, educaţiei, protecţiei copilului, abilitării şi reabilitării realizate imediat după depistarea precoce a dizabilităţii, la copiii cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6 ani;  
k) modelul medical al dizabilităţii consideră dizabilitatea ca pe o problemă a persoanei, cauzată direct de boală, traumă sau altă problemă de sănătate care necesită îngrijire medicală. În acest sens, managementul dizabilităţii are ca scop vindecarea sau adaptarea şi schimbarea comportamentului individului;  
l) modelul social al dizabilităţii consideră dizabilitatea ca fiind în principal o problemă creată social, care ţine în primul rând de integrarea completă a individului în societate. Conform acestui model, managementul dizabilităţii necesită acţiune socială şi este responsabilitatea comună a întregii societăţi, în sensul producerii acelor schimbări de mediu necesare participării persoanelor cu dizabilităţi în toate domeniile vieţii sociale, ceea ce, la nivel politic, devine o problemă de drepturi ale omului, respectiv drepturile copilului;  
m) necesităţile educaţionale suplimentare care definesc CES reprezintă nevoi identificate şi observate, în dinamica dezvoltării copilului, de cadrul didactic care lucrează direct cu copilul, profesorul itinerant şi de sprijin, alte cadre didactice, personalul serviciului de evaluare şi orientare şcolară şi profesională, precum şi de medicul de specialitate care pune diagnosticul potenţial generator de deficienţă/afectare şi/sau dizabilitate sau diagnosticul de tulburare/dificultate de învăţare. Necesităţile educaţionale suplimentare pot fi: adaptare curriculară realizată de profesorul itinerant şi de sprijin împreună cu cadrele didactice, strategii didactice diferenţiate prin utilizare de fişe de lucru şi fişe de evaluare individualizate, demers didactic individualizat/personalizat, utilizarea de caractere mărite, terapie logopedică etc. Deficienţele/Afectările, respectiv dizabilităţile care presupun necesităţi educaţionale suplimentare sunt cele senzoriale, mintale, psihice şi asociate, precum şi dizabilităţile fizice - motorii şi neuromotorii - care împiedică scrisul în mod permanent. Deficienţele/Afectările, respectiv dizabilităţile somatice şi HIV/SIDA nu presupun necesităţi educaţionale suplimentare, la fel şi bolile rare fără tulburări psihice;  
n) orientarea şcolară şi profesională de către COSP vizează, pe de o parte, înscrierea copilului cu dizabilităţi şi CES sau doar cu CES în învăţământul special şi special integrat, iar pe de altă parte, şcolarizarea la domiciliu sau în spital a copiilor fără CES, nedeplasabili, din motive medicale. Copiii nedeplasabili din motive medicale pot avea sau nu CES şi, de asemenea, pot avea sau nu dizabilităţi;  
o) participarea din perspectiva CIF-CT reprezintă implicarea într-o situaţie de viaţă;  
p) planul de servicii individualizat reprezintă un instrument de planificare a serviciilor psihoeducaţionale şi a intervenţiilor necesare asigurării dreptului la educaţie, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor/elevilor/tinerilor orientaţi şcolar şi profesional de COSP.  
Aspecte generale privind procesul de evaluare a funcţionării, dizabilităţii şi CES la copii  
  ART. 6
(1) Evaluarea funcţionării, dizabilităţii şi CES la copii are la bază următoarele principii specifice:  
a) respectul pentru capacitatea de evoluţie a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES, focalizarea pe potenţialul de dezvoltare al acestora şi exprimarea încrederii în acest potenţial;  
b) asigurarea demersurilor necesare pentru diagnosticarea precoce, a continuităţii, complementarităţii şi caracterului multidisciplinar al procesului de evaluare;  
c) asigurarea caracterului holistic, multidimensional al evaluării din perspectiva unei abordări complexe a componentelor relevante ale dezvoltării individuale, în mod deosebit, sănătatea fizică şi psihică, percepţia vizuală şi auditivă, abilităţile şi deprinderile motorii, performanţele cognitive, statusul emoţional şi social, comunicarea;  
d) respectarea caracterului unitar al evaluării, pentru toţi copiii cu dizabilităţi şi/sau CES, din punct de vedere metodologic şi etic;  
e) integrarea, în evaluare, a elementelor particulare ale dezvoltării umane la vârsta copilăriei, a întârzierilor de dezvoltare şi a contextului familial.  
(2) Cadrul conceptual privind procesul de evaluare a funcţionării, dizabilităţii şi CES la copii este cuprins în anexa nr. 2.  
  ART. 7
(1) Procesul de evaluare a funcţionării, dizabilităţii şi CES la copii are drept scop menţinerea, îmbunătăţirea sau creşterea calităţii vieţii copilului prin următoarele acţiuni interconectate:  
a) încadrarea în grad de handicap, care conferă drepturile prevăzute de legea specială;  
b) orientarea şcolară şi profesională, care asigură dreptul la educaţie;  
c) planificarea serviciilor de abilitare şi reabilitare şi/sau a serviciilor psihoeducaţionale cu monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate de copil, a eficienţei beneficiilor, serviciilor, intervenţiilor şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor.  
(2) Evaluatorii din diverse sisteme implicate - de sănătate, educaţie, asistenţă socială etc. - colaborează şi se completează, evitând suprapunerile şi omisiunile din evaluare şi asigurând o abordare holistică a copilului. Practic, indiferent la care dintre profesionişti apelează iniţial părintele/reprezentantul legal, profesionistul în cauză va solicita evaluarea complementară din partea celorlalţi profesionişti, cu scopul realizării evaluării multidisciplinare şi, ulterior, a evaluării complexe.  
  ART. 8
(1) Evaluarea complexă a copilului cu dizabilităţi şi/sau CES are drept obiective încadrarea în grad de handicap de către comisia pentru protecţia copilului şi/sau orientarea şcolară şi profesională de către COSP, însoţite obligatoriu de un plan de abilitare-reabilitare pentru copiii încadraţi în grad de handicap, respectiv un plan de servicii individualizat pentru copiii orientaţi şcolar/profesional de COSP.  
(2) Evaluarea complexă este obligatorie pentru planificarea serviciilor de abilitare şi reabilitare solicitate de părinţi/reprezentant legal.  
(3) Acest tip de evaluare se desfăşoară în două etape, prima la nivelul profesioniştilor din diverse sisteme implicate, sub forma evaluării multidisciplinare, şi a doua la nivelul echipelor multidisciplinare din cadrul următoarelor structuri:  
a) Serviciul de evaluare complexă a copilului, denumit în continuare SEC, din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare DGASPC;  
b) Comisia pentru protecţia copilului, denumită în continuare CPC, organ de specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului judeţean/al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului, în situaţiile în care decide schimbarea propunerii de încadrare în grad de handicap înaintate de SEC;  
c) Serviciul de evaluare şi orientare şcolară şi profesională, denumit în continuare SEOSP, din cadrul centrelor judeţene/al municipiului Bucureşti de resurse şi asistenţă educaţională, denumite în continuarea CJRAE/CMBRAE;  
d) COSP, organizată la nivelul CJRAE/CMBRAE.  
  ART. 9
(1) Din SEOSP fac parte: 2 consilieri şcolari cu specializare în psihologie şi atestaţi în psihologie educaţională/psihologie clinică, 2 consilieri şcolari cu specializare în pedagogie/psihopedagogie/psihopedagogie specială, un profesor logoped şi un asistent social.  
(2) Personalul SEOSP este numit prin decizie anuală de directorul CJRAE/CMBRAE până la organizarea concursului de angajare conform unei metodologii aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (MENCS).  
(3) COSP este numit prin decizie a inspectorului şcolar general al judeţului/al municipiului Bucureşti şi are în componenţă:  
a) directorul CJRAE/CMBRAE, preşedinte al comisiei;  
b) inspectorul şcolar pentru învăţământul special şi special integrat, vicepreşedinte al comisiei;  
c) un reprezentant al CJRAE/CMBRAE, membru al consiliului de administraţie şi un reprezentant al MENCS, pentru Bucureşti;  
d) un reprezentant din partea DGASPC judeţean/un reprezentant din partea unei DGASPC de sector pentru municipiul Bucureşti;  
e) un reprezentant din partea consiliului judeţean/al municipiului Bucureşti;  
f) un reprezentant din partea unei instituţii de învăţământ special cu personalitate juridică, respectiv unitate de învăţământ special şi centru şcolar de educaţie incluzivă;  
g) un reprezentant al unei organizaţii neguvernamentale de profil acreditate, cu rol de observator.  
(4) În unităţile administrativ-teritoriale în care nu funcţionează instituţii de învăţământ special, reprezentantul prevăzut la alin. (3) lit. f) va fi de la nivelul unei unităţi de învăţământ de masă în care sunt integraţi copii.  
(5) Secretarul COSP este asistentul social din cadrul SEOSP.  
(6) Mandatul membrilor desemnaţi în COSP, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedintelui, este de 2 ani, cu posibilitatea prelungirii acestuia, cu maximum două mandate consecutive.  
(7) Profesioniştii care participă la evaluarea complexă nu pot face parte din COSP.  
(8) Finanţarea posturilor în cadrul SEOSP şi finanţarea COSP se vor realiza de către consiliul judeţean/al municipiului Bucureşti, prin CJRAE/CMBRAE.  
  ART. 10
(1) Scopul evaluării, asistenţei psihoeducaţionale, orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este identificarea nevoilor specifice ale acestora şi asigurarea condiţiilor optime de integrare şcolară, profesională şi socială.  
(2) Finalitatea evaluării, asistenţei psihoeducaţionale, orientării/reorientării şcolare şi profesionale a copiilor cu CES este aceea de a asigura integrarea socială şi profesională a acestora prin egalizarea şanselor.  

CAP. III Colaborarea interinstituţională şi managementul de caz pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES


  ART. 11
(1) În vederea respectării drepturilor copilului cu dizabilităţi şi/sau CES, toţi profesioniştii care interacţionează cu acesta, indiferent de sistemul în care îşi desfăşoară activitatea, respectă managementul de caz prevăzut de ordinul prezent.  
(2) Managementul de caz prevăzut de ordinul prezent reprezintă o adaptare pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES a prevederilor Ordinului secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului.  
(3) Prin utilizarea metodei managementului de caz se realizează coordonarea acţiunilor şi colaborarea interinstituţională organizată, riguroasă, eficientă şi coerentă pentru copil, părinţi/reprezentant legal şi alte persoane importante pentru copil, prin intermediul căreia se asigură evaluarea şi intervenţia integrată în vederea abilitării şi reabilitării copilului cu dizabilităţi şi/sau CES.  
  ART. 12
(1) Etapele managementului de caz care asigură intervenţia integrată pentru copilul cu dizabilităţi şi/sau CES sunt următoarele:  
a) identificarea şi evaluarea iniţială a cazurilor;  
b) evaluarea complexă a copilului cu dizabilităţi şi/sau CES în context familial şi comunitar;  
c) planificarea beneficiilor, serviciilor şi a intervenţiilor pentru copilul cu dizabilităţi şi/sau CES, familie/reprezentant legal şi alte persoane importante pentru copil;  
d) furnizarea beneficiilor, serviciilor şi a intervenţiilor pentru copilul cu dizabilităţi şi/sau CES, familie/reprezentant legal şi alte persoane importante pentru copil;  
e) monitorizarea şi reevaluarea periodică a progreselor înregistrate de copilul cu dizabilităţi şi/sau CES, a eficienţei beneficiilor, serviciilor şi intervenţiilor, precum şi a gradului de satisfacţie a beneficiarilor;  
f) încheierea planului care cuprinde beneficiile, serviciile şi intervenţiile pentru copilul cu dizabilităţi şi/sau CES şi familie şi închiderea cazului.  
(2) Planul menţionat la alin. (1) lit. f) este unul dintre următoarele:  
a) planul de abilitare-reabilitare pentru copiii încadraţi în grad de handicap;  
b) planul de abilitare-reabilitare întocmit pentru copiii cu dizabilităţi, la solicitarea părinţilor care nu doresc încadrare în grad de handicap pentru copiii lor;  
c) planul de servicii individualizat pentru copiii orientaţi şcolar şi profesional de către COSP;  
d) planul de abilitare-reabilitare pentru copiii încadraţi în grad de handicap şi orientaţi şcolar/profesional, serviciile psihoeducaţionale şi intervenţiile menţionate în planul de servicii individualizat fiind integrate în planul de abilitare-reabilitare, serviciile psihoeducaţionale reprezentând o parte din serviciile de abilitare şi reabilitare.  
(3) Modelul planului de abilitare-reabilitare este prezentat în anexa nr. 3.  
  ART. 13
(1) Serviciile publice de asistenţă socială, denumite în continuare SPAS, respectiv DGASPC de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, denumite în continuare DGASPC de sector, elaborează şi aplică proceduri pentru punerea în practică a etapelor managementului de caz, care le revin ca responsabilitate, pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES menţionaţi la art. 2, inclusiv desemnarea responsabililor de caz de prevenire şi intervenţia în situaţiile de urgenţă pentru aceşti copii.  
(2) În situaţia SPAS, procedurile menţionate la alin. (1) sunt realizate sub coordonarea şi îndrumarea metodologică a DGASPC judeţean.  
(3) DGASPC elaborează şi aplică proceduri interne pentru punerea în practică a managementului de caz pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES menţionaţi la art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi d).  
(4) CJRAE/CMBRAE elaborează şi aplică proceduri interne pentru punerea în practică a managementului de caz pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES, menţionaţi la art. 2 alin. (2) lit. c).  
(5) DGASPC în colaborare cu CJRAE/CMBRAE şi DSP elaborează proceduri interinstituţionale pentru punerea în practică a managementului de caz pentru copiii cu dizabilităţi şi/sau CES.  
SECŢIUNEA 1  
Identificarea şi evaluarea iniţială a cazurilor  
  ART. 14
(1) Orice profesionist care interacţionează cu un copil cu dizabilităţi şi/sau CES, de exemplu cadrul didactic, consilierul şcolar, profesorul itinerant şi de sprijin, psihologul, medicul de familie, asistentul social, asistentul medical comunitar, mediatorul şcolar, preotul, membrii structurilor comunitare consultative şi alţii, are obligaţia de a informa familia şi de a semnala situaţia acestuia SPAS/DGASPC de sector, dacă copilul nu este deja încadrat în grad de handicap sau orientat şcolar/profesional, astfel încât acesta să beneficieze de diagnostic precoce şi intervenţie timpurie.  
(2) SPAS/DGASPC de sector înregistrează sesizarea şi declanşează procedura de evaluare iniţială.  
  ART. 15
(1) Căile de identificare de către SPAS/DGASPC de sector a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES sunt aceleaşi cu cele utilizate pentru copiii aflaţi în situaţie de risc: solicitări directe, referiri scrise, sesizări şi autosesizări.  
(2) Identific  area copilului în comunităţile rurale sau greu accesibile se poate realiza şi de către membrii echipei mobile pentru copiii cu dizabilităţi, cu ocazia deplasărilor pe care le efectuează pentru intervenţia specializată.
  ART. 16
(1) Solicitările directe, referirile scrise, sesizările şi autosesizările pot viza trei aspecte: încadrarea în grad de handicap, orientarea şcolară sau profesională de către COSP şi/sau acordarea de servicii de abilitare-reabilitare, conform unui plan.  
(2) După înregistrare, solicitările directe, referirile scrise, sesizările şi autosesizările sunt repartizate de şeful SPAS/directorul executiv al DGASPC de sector, spre soluţionare, responsabililor de caz prevenire, denumiţi în continuare RCP.  
  ART. 17
(1) Evaluarea iniţială se realizează de către SPAS/DGASPC de sector în contextul familial al copilului, respectiv printr-o vizită la domiciliul acestuia. Ea se aplică numai copiilor care nu au certificate de încadrare în grad de handicap şi/sau de orientare şcolară şi profesională.  
(2) Pentru copiii care au certificate de încadrare în grad de handicap şi/sau de orientare şcolară şi profesională nu se mai aplică evaluarea iniţială, ci se trece direct la etapa de reevaluare complexă.  
(3) Scopul principal al evaluării iniţiale este de a stabili dacă este vorba de un copil cu suspiciune de dizabilitate şi/sau CES.  
(4) Evaluarea iniţială urmăreşte şi identificarea situaţiilor de urgenţă. În aceste situaţii, SPAS sesizează telefonic imediat DGASPC, iar procedurile privind încadrarea în grad de handicap, orientarea şcolară şi profesională şi/sau acordarea de servicii de abilitare-reabilitare se amână până la rezolvarea situaţiei de urgenţă.  
  ART. 18
Pe parcursul evaluării iniţiale, SPAS/DGASPC de sector are obligaţia de a informa părinţii/reprezentantul legal cu privire la:  
a) drepturile legale de care beneficiază copilul şi familia, dacă se solicită încadrare în grad de handicap, având în vedere că acest lucru se poate face la orice vârstă a copilului, şi se recomandă să se realizeze în cel mai scurt timp posibil de la identificarea sau sus

< Înapoi la lista deciziilor