Istoric

Anii 1906 - 1947

La 1 august 1906, Regina Elisabeta, susţinută de Regele Carol I şi de înalţi reprezentanţi ai clasei politice a vremii, a fondat Societatea Orbilor din România, for de importanţă majoră în proiectele umanitare ale Reginei, conceput ca să dezvolte, prin organismul său central şi prin filialele sale, o serie de instituţii în beneficiul adulţilor şi copiilor cu afecţiuni vizuale grave. Încă de la început, societatea a instituit Azilul Orbilor Vatra Luminoasă şi Şcoala primară pentru orbi „Regina Elisabeta” pentru funcţionarea cărora s-au construit corpurile de clădiri din Str. Mărcuţa-între-vii nr. 20, azi Str. Vatra Luminoasă nr. 108, Bucureşti. În vederea atingerii ţelurilor de ocrotire socială ale Societăţii Orbilor, Palatul regal achiziţionase în 1901 o suprafaţă de 12. 5 ha, în estul Capitalei, pentru ca aici să poată fi edificate locaţiile pentru instituţiile planificate. Regina a pus piatra de temelie a Azilului Vatra Luminoasă şi a Şcolii primare (numite de acum înainte, împreună, Aşezământul Vatra Luminoasă), la 18 oct. 1908, operaţiunile de construire încheindu-se în 1912. Practic, locaţiile actualelor instituţii – Centrul Şcolar pentru Deficienţi de Vedere Regina Elisabeta şi Asociaţia Nevăzătorilor – datează de la începutul secolului XX, fiind opera Reginei şi a guvernanţilor din acea epocă. De subliniat că, alături de resursele acordate de stat şi de personalităţi din ţară, o parte din fondurile destinate ridicării aşezământului i se datorează preşedintelui Statelor Unite Theodore Roosevelt, iar o altă importantă parte remarcabilei invenţi tehnice a tipografului nevăzător Dimitrie Theodorescu a cărui „Tiparniţă braille” s-a vândut cu mare succes in Anglia, Australia si Statele Unite ale Americii. Aceste informaţii prezente în documentele vremii sunt reluate de istoricul Gabriel Badea Păun în monografia sa „Poeta Carmen Sylva, uluitoarea regină Elisabeta a României”, susţinută ca lucrare de doctorat în Franţa şi publicată la Editura Humanitas. Activităţile de protecţie socială, de pregătire profesională, de şcolarizare din Aşezământul Vatra Luminoasă au atins un prestigiu atât de înalt încă din primii ani, încât, în 1920, Primăria Capitalei a schimbat numele străzii Mărcuţa-între-vii în Vatra Luminoasă. Numele străzii s-a extins în timp şi asupra cartierului. Este singurul caz din Europa în care un cartier al unui mare oraş îşi datorează numele unei instituţii a nevăzătorilor.

Societatea Orbilor a coordonat, după primul război mondial, activitatea Azilului şi a Şcolii din cadrul Aşezământului Vatra Luminoasă, precum şi a Azilurilor pentru Orbi din Cernăuţi şi Timişoara, a şcolilor pentru nevăzători din Cluj şi Arad, iar din 1936 şi a celei din Buzău. Societatea a funcţionat în spiritul şi litera Legi nr. 21 pe 1924 cu privire la asociaţii şi fundaţii, ajungând să-şi înfiinţeze numeroase filiale în ţară şi în străinătate. În timpul celui de-al doilea război mondial, din cauza distrugerii unor spitale în bombardamente, Aşezământul Vatra Luminoasă a găzduit un spital de oftalmologie.

De menţionat că în perioada interbelică termenul de „azil” nu avea un caracter peiorativ. În cadrul acestuia, la Bucureşti, funcţionau ateliere de producţie în care lucrau nevăzătorii interni ai Azilului şi ale căror produse erau comercializate, aceste venituri adăugându-se subvenţiei consistente din partea statului.

Pentru a omagia contribuţia familiei regale, deci, a conducătorilor statului la edificarea şi dezvoltarea Societăţii Orbilor şi a instituţiilor sale, la 31 oct. 1925, în curtea Aşezământului Vatra Luminoasă, în prezenţa şi sub auspiciul Primului ministru Ion I. C. Brătianu, a fost dezvelit bustul Reginei Elisabeta. Societatea Orbilor avea, în 1940, înainte de cesiunile teritoriale, un număr de 70 de filiale, în ţară şi în străinătate.

Înapoi la istoric